Bilateral Dialogues: Bucharest, May 1999
John Paul II – Teoctist

Declarație comună a Papei Ioan Paul al II-lea și a PF Teoctist împotriva războiului din Iugoslavia

Bucureşti, 8 Mai 1999

„Cerem insis­tent păr­ților anga­jate în con­flict să depună defi­nitiv armele”

Reu­niți în rugă­ci­une și trăind harul fra­ter­ni­tă­ții care își are izvorul pentru între­aga ome­nire în Cristos înviat, „calea, ade­vărul și viața” (In 14,6), gân­du­rile noastre pline de afec­ți­une se îndreaptă spre frații și suro­rile noastre din Repu­blica Fede­rală Iugo­slavia, cople­șiți de atâtea încer­cări și sufer­ințe.

Părinți și slu­ji­tori ai comu­ni­tă­ților noastre, uniți cu toți cei care au ca misi­une ves­tirea în lumea de azi acelui care „ne-a chemat să trăim în pace” (1Cor 7,15), uniți în spe­cial cu păs­torii Bise­ri­cilor noastre de pe teri­to­riul Bal­ca­nilor, dorim:

• să ne exprimăm soli­da­ri­tatea umană și spi­ri­tuală atât față de toți cei care, alun­gați din casele lor, de pe pământul lor și des­păr­țiți de fiin­țele lor dragi, cunosc rea­li­tatea crudă a exo­dului, cât și de vic­ti­mele bom­bar­da­men­telor uci­gașe și față de între­aga popu­lație care nu poate trăi în seni­nă­tate și pace;
• să-i chemăm în numele Dom­nului pe toți cei care, într-un fel sau altul, sunt res­pon­sa­bili de tra­gedia actuală să aibă curajul să reia dia­logul și să găsească acele con­di­ții apte prin care să sta­bi­le­ască o pace justă și dura­bilă care să per­mită reîn­to­ar­cerea per­so­a­nelor ple­cate din cămi­nele lor, să pună capăt sufer­in­țelor tuturor celor care trăiesc în Repu­blica Fede­rală Iugo­slavia, sârbi, alba­nezi și de alte națio­na­li­tăți și să pună bazele unei con­vie­țuiri noi între toate popo­a­rele Fede­ra­ției;
• să încu­rajăm comu­ni­tatea inter­na­țio­nală și ins­ti­­tu­ți­ile sale să se folo­sească de toate posi­bi­li­tă­țile de drept pentru a ajuta păr­țile în con­flict să-și rezolve dife­ren­dele con­form con­ven­ți­ilor în vigoare, în spe­­cial cele pri­vind drep­tu­rile fun­da­men­tale ale omului și cola­bo­rarea dintre sta­tele suve­rane;
• să sus­ținem orice orga­ni­za­ții uma­ni­tare, în spe­cial cele de ins­pi­rație creș­tină care își închină efor­tu­rile ușur­ării sufer­in­țelor din pre­zent, cerând cu stă­ruință să nu se pună nici un fel de obs­tacol în calea acți­u­nii lor prin care încearcă să-i spri­jine pe toți cei aflați în sufe­rință, indi­fe­rent de națio­na­li­tate, limbă sau religie;
• în sfârșit, să chemăm creș­ti­nii de toate con­fe­si­u­nile să se anga­jeze con­cret și să se une­ască într-o rugă­ci­une una­nimă și per­ma­nentă pentru pace și în­țe­le­gere între popo­are, încre­din­țându-și rugă­ci­u­nile sfintei Fecio­are pentru ca ea să se roage Fiului ei, „care este pacea noastră” (Ef 2,14).

În numele lui Dum­nezeu, Păr­in­tele tuturor oa­me­­nilor, cerem insis­tent păr­ților anga­jate în con­flict să depună defi­nitiv armele și reco­mandăm, de ase­menea, cu insis­tență, ca păr­țile pre­zente să facă tot ce le stă în putință pentru a sta­bili o nouă artă de a trăi în Bal­cani, pe acest pământ iubit, mar­cată de res­pect față de toți, de frăție și de con­vie­țuire paș­nică. Acest lucru ar fi în ochii lumii un semn puternic care ar arăta că teri­to­riul Repu­blicii Fede­rale Iugo­slavia poate deveni, împreună cu între­aga Europă, un loc al păcii, al liber­tă­ții și al înțe­le­gerii pentru toți locui­torii.