1. Comisia s-a întrunit în Adunare generală sub copreşedinţia arhiepiscopului ortodox grec al Australiei, Eminenţa Sa Stylianos, şi preşedintele Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii creştinilor, Mons. Edward Idris Cassidy, de la 6 la 15 iunie 1990, la Freising, în Casa “Kardinal-Döpfner”, unde membrii săi s-au bucurat de generoasa ospitalitate a arhiepiscopului de München şi Freising, Eminenţa Sa Cardinalul Friedrich Wetter.
2. În acest an, 1990, Comisia mixtă internaţională pentru dialogul teologic între Biserica Romano-Catolică şi Biserica Ortodoxă a împlinit 10 ani de muncă metodică şi fructuoasă, într-un spirit de înţelegere şi de colaborare frăţească.
3. Deja de doi ani, Comisia s-a gândit că a sosit timpul pentru a trece la studierea consecinţelor teologice şi canonice ale structurii sacramentale a Bisericii şi, în special, să abordeze problema relaţiilor reciproce ale autorităţii şi conciliarităţii în Biserică. în acelaşi timp, s-a gândit că ar trebui abordate direct problemele teologice şi practice, puse de Biserica Ortodoxă cu privire la originea şi existenţa actuală a Bisericilor catolice de rit bizantin. Această intenţie a fost anunţată la a IV-a Adunare generală de la Bari (1987) şi a început să fie împlinită la Adunarea de la Valamo (1988) prin formarea unei Subcomisii. Această Subcomisie s-a întrunit la Viena, în ianuarie 1990.
4. Nimeni nu putea să prevadă atunci, la constituirea acestei Subcomisii, evenimentele care vor surveni în Europa de Est şi răbufnirea libertăţii religioase pe care au permis-o.
Reîntoarcerea a vaste regiuni la libertate religioasă este, atât pentru ortodocşi cât şi pentru catolici, care, de-a lungul deceniilor, au suferit cu toţii persecuţii, un motiv de a mulţumi lui Dumnezeu, arătând, încă o dată, că El este şi Dumnezeul istoriei.
5. Problema originii şi a existenţei Bisericilor catolice de rit bizantin a preocupat Bisericile Romano-Catolică şi Ortodoxă cu mult timp înainte de începerea dialogului lor şi le-a preocupat constant şi de la începutul acestui dialog. Modul în care ele vor fi capabile să caute împreună soluţia, va fi un test al solidităţii bazelor teologice deja puse şi care vor trebui dezvoltate. Din cauza evenimentelor recente, întreaga reuniune a fost consacrată studiului problemelor puse de originea, existenţa şi dezvoltarea Bisericilor catolice de rit bizantin, care mai sunt numite şi “Biserici unite”.
6. Plecând de la discuţiile care au avut loc cu sinceritate şi frăţietate, Comisia a dorit să exprime următoarele reflecţii:
a) Dată fiind situaţia conflictuală care este în anumite regiuni între Bisericile orientale catolice de rit bizantin şi Biserica Ortodoxă, problema “uniatismului” este urgentă şi trebuie să aibă prioritate asupra celorlalte teme care vor fi discutate în cadrul dialogului;
b) Termenul “uniatism” desemnează aici efortul de a realiza unitatea Bisericii separând de Biserica Ortodoxă comunităţi sau credincioşi ortodocşi fără a lua în consideraţie că, în conformitate cu eclesiologia, Biserica Ortodoxă este o Biserică soră care oferă ea însăşi mijloace de iertare şi mântuire. În acest sens şi conform documentului stabilit de Subcomisia de la Viena, noi respingem “uniatismul” ca metodă de căutare a unităţii, pentru că se opune tradiţiei comune a Bisericilor noastre;
c) Acolo unde uniatismul a fost întrebuinţat ca metodă, el nu şi-a atins scopul de a apropia Bisericile, ci a provocat noi disensiuni. Situaţia astfel creată a fost sursă de conflicte şi suferinţe care au marcat profund memoria şi conştiinţa comunităţilor celor două Biserici. Pe de altă parte, din raţiuni eclesiologice, s-a dezvoltat convingerea că vor trebui căutate alte căi;
d) Astăzi, când Bisericile noastre se întâlnesc pe baza eclesiologiei comuniunii dintre Bisericile surori, ar fi regretabil să se distrugă lucrarea importantă pentru unitatea Bisericilor care s-a împlinit în timpul dialogului, reîntorcându-ne la metoda “uniatismului”.
7. Cu toate acestea, indiferent de împrejurările istorice şi teologice, ar trebui luate măsuri practice pentru a evita la timp consecinţele periculoase ale tensiunilor care există în diferite ţări ortodoxe. În acest scop, ar putea fi de folos cele ce urmează:
a) Libertatea religioasă a persoanelor şi a comunităţilor este nu numai un drept care trebuie respectat în totalitate, ci, de asemenea, pentru creştinii care trăiesc aceeaşi viaţă dumnezeiască, un dar al Sfântului Duh pentru zidirea Trupului lui Hristos până la desăvârşirea staturii Sale (Efes. 4, 16). Această libertate exclude absolut orice violenţă directă sau indirectă, fizică sau morală. Întrucât toate darurile Duhului sunt date pentru binele tuturor (I Cor. 12, 7), ea cere o colaborare frăţească a păstorilor în vederea vindecării rănilor trecutului şi în conducerea credincioşilor către o împăcare profundă şi durabilă, permiţându-le să rostească cu adevărat rugăciunea pe care Domnul i-a învăţat pe ai Săi să o rostească;
b) În consecinţă, este necesar ca autorităţile bisericeşti responsabile să se străduiască, în spiritul dialogului şi ţinând cont de voinţa comunităţilor locale, să rezolve problemele litigioase concrete;
c) Orice efort vizând trecerea credincioşilor de la o Biserică la alta, ceea ce obişnuit este numit “prozelitism”, trebuie să fie exclus, ca fiind o abatere de la elanul pastoral. Este, de altfel, şi o contra-mărturie în faţa celor care privesc critic felul cum folosesc Bisericile noua lor libertate şi a celor care sunt gata să dezvăluie şi să întrebuinţeze orice semn de rivalitate;
Aceasta înseamnă că păstorul unei comunităţi nu trebuie să intervină în comunitatea încredinţată altui păstor, ci trebuie să se înţeleagă cu celălalt păstor şi cu toţi ceilalţi păstori, pentru ca toate comunităţile să progreseze în acelaşi scop, cel al unei mărturii comune dată lumii în care trăiesc;
d) Când s-a ajuns la un acord bilateral aprobat de autorităţile respective, este absolut necesară şi realizarea lui.
8. Noi credem că dialogul, care este mijlocul cel mai drept de a ajunge la unitate, este de asemenea rodul cel mai indicat pentru a aborda problemele, în special problema “uniatismului”. Pentru aceasta, dialogul trebuie să-l continuăm. Pentru moment interesul nostru se concentrează asupra studiului acestei probleme particulare.
9. Pentru succesul acestui studiu credem că ar fi utilă prezenţa Bisericilor Ortodoxe care n-au luat parte la această reuniune.
10. Pe calea deschisă de reuniunea de la Viena, studiul acestei probleme va fi continuat, căci acest obstacol trebuie depăşit pentru a ne putea continua progresul nostru către unitate.